Antarctica
Canalul Schollaert — o trecătoare largă ce separă Insula Brabant de Insula Anvers în Arhipelagul Palmer de pe Peninsula Antarctică — este una dintre cele mai frecvent tranzitate căi navigabile în croazierele de expediție către Antarctica și una dintre cele mai spectaculoase din punct de vedere scenic. Acest canal, de obicei presărat cu gheață, dar navigabil în timpul verii australe, oferă o intrare grandioasă și ceremonială în inima celor mai impresionante peisaje ale Peninsulei Antarctice, cu vârfuri glaciare ce se înalță de o parte și de alta până la înălțimi ce depășesc două mii de metri.
Canalul își trage numele de la Joseph Schollaert, un politician belgian, reflectând legătura puternică a Belgiei cu această regiune a Antarcticii — a fost Expediția Antarctică Belgiană din 1897-1899, condusă de Adrien de Gerlache la bordul navei Belgica, care a explorat și cartografiat pentru prima dată multe dintre căile navigabile din Arhipelagul Palmer. Expediția, care a inclus pe Roald Amundsen ca prim ofițer și pe Frederick Cook ca medic al navei, a fost prima care a petrecut iarna în apele antarctice — o experiență neplanificată și cutremurătoare care a pus la încercare atât sănătatea mintală, cât și abilitățile de supraviețuire ale echipajului în egală măsură.
Tranzitul prin Canalul Schollaert cu nava este o lecție magistrală în peisajele antarctice. Insula Brabant, situată pe partea vestică, dezvăluie un zid de munți acoperiți de gheață, printre cei mai intens glaciați din Arhipelagul Palmer — cascade uriașe de gheață se prăvălesc de pe vârfuri înalte până la linia apei, formând râuri înghețate de gheață comprimată. Insula Anvers, pe partea estică, găzduiește Stația Palmer a Statelor Unite, una dintre puținele baze de cercetare permanent populate de pe Peninsula Antarctică. Apele dintre ele sunt străbătute constant de un trafic de aisberguri — de la mici fragmente de gheață abia ieșind la suprafață până la aisberguri tabulare impunătoare care copleșesc nava.
Fauna sălbatică din Canalul Schollaert reflectă productivitatea marină remarcabilă a Peninsulei Antarctice. Balenele cu cocoașă, atrase de roiurile bogate de krill care înfloresc în apele încărcate de nutrienți, sunt adesea zărite — suflările lor și salturile ocazionale oferind un contrapunct dramatic peisajului de gheață și munte. Focile-leopard se odihnesc pe sloiurile de gheață, formele lor sinuoase și vigilența prădătoare amintind că acesta este un ecosistem viu, nu un muzeu înghețat. Pinguinii cu bandă neagră și cei gentoo se scufundă grațios prin gheața fragilă, iar ocazional o balenă minke antarctică iese pentru scurt timp la suprafață înainte de a dispărea în apele întunecate și reci.
Canalul Schollaert este traversat aproape în toate croazierele de expediție în Peninsula Antarctică, de obicei în timpul călătoriilor din Ushuaia care traversează Pasajul Drake pentru a ajunge la Peninsula. Sezonul de croazieră se desfășoară din noiembrie până în martie, cu perioada decembrie-februarie oferind cele mai fiabile condiții. Vremea și condițiile de gheață din canal sunt variabile — ceața, rafalele de zăpadă și gheața în mișcare pot transforma pasajul dintr-un peisaj cristalin într-unul atmosferic sau provocator în doar câteva ore. Canalul Schollaert nu este o destinație, ci o călătorie — un pasaj prin peisajul antarctic care întruchipează capacitatea continentului de a copleși simțul uman al proporțiilor și de a reduce la tăcere zumzetul conștiinței obișnuite.