Brazilia
Florianópolis ocupă una dintre cele mai invidiate poziții dintre toate orașele din America — jumătate pe continent, jumătate pe o insulă, legate prin poduri ce traversează un strâmtoare îngustă unde Atlanticul pătrunde într-un golf atât de adăpostit încât a servit drept ancoraj perfect pentru vasele portugheze, spaniole și pirați de-a lungul epocii coloniale. Insula Santa Catarina, care cuprinde cea mai mare parte a orașului, se întinde pe 54 de kilometri de la nord la sud și găzduiește 42 de plaje — o statistică care explică de ce brazilienii au considerat de mult timp „Floripa” capitala plajelor țării, și de ce vizitatorii argentinieni, uruguaieni și chilieni inundă orașul în fiecare vară a emisferei sudice cu un entuziasm ce aproape atinge devotamentul.
Caracterul Florianópolisului există într-o tensiune plăcută între moștenirea sa portugheză-azoreană și identitatea sa contemporană ca orașul cu cel mai înalt nivel de trai din Brazilia. Centrul istoric de pe malul vestic al insulei păstrează Praça XV de Novembro, o piață umbrită înconjurată de palatul guvernatorului colonial, catedrala metropolitană și fațadele pastelate ale caselor comerciale din secolul al XVIII-lea. Dar, ieșind din centro, personalitatea modernă a Floripei preia controlul: cultura surfingului domină plajele estice, unde Praia Mole și Praia Joaquina atrag cei mai buni surferi din Brazilia; cultura lagunei se concentrează în jurul Lagoa da Conceição, o vastă lagună costieră înconjurată de restaurante, baruri și buticuri; iar plajele nordice — în special Jurerê Internacional — pulsează cu o scenă VIP de cluburi de plajă care întrece în farmec St. Tropez, dar fără pretențiile sale.
Moștenirea azoreană a Florianópolisului — coloniști din Azore au început să sosească în secolul al XVIII-lea, iar descendenții lor încă formează coloana vertebrală culturală a mai multor comunități — este cel mai vizibilă în satele de pescari din sudul și vestul insulei. Ribeirão da Ilha, o așezare pitorească cu case albe și o biserică barocă cu fața spre continent, peste golfulețul liniștit, este centrul industriei de stridii din Floripa: apele calde și bogate în nutrienți ale golfului sudic produc peste 70% din stridiile cultivate ale Braziliei, iar restaurantele de pe mal le servesc crude, la grătar cu parmezan sau coapte cu brânză catupiry — o notă braziliană care ar înspăimânta puriștii francezi, dar încântă pe toți ceilalți.
Peisajul culinar al Florianópolisului depășește cu mult simpla savurare a stridiilor. Sequência de camarão — o paradă aparent nesfârșită de preparate din creveți — reprezintă experiența gastronomică emblematică a insulei, oferită în zeci de restaurante unde masa poate cuprinde douăsprezece sau mai multe feluri. Tainha (mulină), prinsă în timpul migrației de iarnă într-o tradiție care implică întreaga comunitate, ce trage plasele de pescuit de pe plajă, este friptă întreagă și servită cu pirão (mămăligă de pește) la festivalurile sezoniere care marchează captura. Mercado Público, clădirea pieței orașului datând din 1899, adăpostește tarabe cu mâncare, baruri și restaurante unde oameni de afaceri, pescari și turiști împart mese comune în jurul farfuriilor cu pastéis (plăcinte prăjite umplute cu creveți sau brânză) și pahare cu suc proaspăt de trestie de zahăr.
Florianópolis primește nave de croazieră la terminalul portuar de pe malul vestic, cu centrul orașului la o distanță accesibilă de mers pe jos. Cel mai bun moment pentru a vizita depinde de priorități: lunile de vară, din decembrie până în martie, oferă cele mai calde ape, cea mai vibrantă atmosferă de plajă și cele mai lungi zile, în timp ce lunile de tranziție, noiembrie și aprilie, aduc vreme excelentă cu mult mai puține aglomerații. Lunile de iarnă, din iunie până în august, sunt blânde (rareori sub 15°C) și coincid cu sezonul observării balenelor, când balenele australe vin în golfuri pentru a-și naște puii — vizibile de pe țărm în mai multe puncte de-a lungul coastei sudice a insulei.