Chile
Puerto Bories se află pe malul sunetului Última Esperanza — „Sunetul Ultimei Speranțe” — în Patagonia chiliană, un nume dat de navigatorul din secolul al XIX-lea Juan Ladrillero, care a pătruns în aceste ape în ultima sa încercare de a găsi o cale spre Pacific. Așezarea, acum practic un cartier al orașului apropiat Puerto Natales, păstrează rămășițele unei foste fabrici prospere de procesare a cărnii, construită de Sociedad Explotadora de Tierra del Fuego în 1913 — un complex de clădiri industriale din cărămidă roșie, desemnat monument național al Chile și parțial transformat în hotelul Singular Patagonia, una dintre cele mai pline de atmosferă cazări din America de Sud.
Decorul este o dramă pur patagoniană. Golful se întinde spre vest către un zid de vârfuri înzăpezite, printre care Monte Balmaceda și ghețarul său suspendat, vizibil de pe mal în zilele senine. Spre sud, stepa plată, bătută de vânt, se întinde către masivul Torres del Paine, ale cărui turnuri de granit și lacuri turcoaz formează unul dintre cele mai spectaculoase parcuri naționale ale planetei. Vântul — tovarășul constant al Patagoniei — suflă peste golf cu rafale ce pot atinge forța unui uragan, îndoind fagii lenga în unghiuri permanente și creând spume albe pe apa întunecată. Lumina la aceste latitudini sudice este extraordinară: joasă, aurie și mereu schimbătoare, pe măsură ce norii aleargă pe cerul imens.
Bucătăria din Puerto Bories și din întreaga zonă Puerto Natales se inspiră din tradiția patagoniană a asado-ului — miel întreg fript pe foc deschis, în stilul gauchilor și crescătorilor de oi care au colonizat această frontieră la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cordero patagónico (mielul patagonian), crescut pe pajiștile bătute de vânt și gătit lent până când exteriorul devine rumenit și interiorul se topește în gură, reprezintă una dintre cele mai rafinate experiențe carnivore din America de Sud. Apele reci ale golfului și fiordurilor pacifice oferă centolla (crab regal), merluza austral (merluciu sudic) și congrio (șarpe de mare) — fructe de mare care reflectă condițiile extreme în care sunt pescuite. Restaurantul Singular Patagonia transformă aceste ingrediente în preparate rafinate, servite într-un cadru plin de atmosferă, în incinta restaurată a complexului industrial, cu ferestre imense ce încadrează golful și munții din depărtare.
Parcul Național Torres del Paine, situat la şaizeci și cinci de mile nord-vest, este atracția incontestabilă a regiunii. Turnurile de granit ale parcului (torres), coarnele (cuernos) și imensul Ghețar Grey creează un peisaj care a fost comparat cu Himalaya și Yosemite, păstrând totuși un caracter distinct patagonian, bătut de vânturi sălbatice. Traseul W, un circuit de drumeție de patru-cinci zile, este unul dintre cele mai remarcabile trasee multi-zile din lume, trecând pe sub turnuri, de-a lungul malului Lacului Grey și prin Valea Francés. Fauna sălbatică include guanacos (rude sălbatice ale lamei), condori andini, pume și rarul cerb huemul. Excursiile cu Zodiac pe fiord către ghețarii Balmaceda și Serrano oferă o alternativă de o zi pentru cei care nu doresc să parcurgă traseele multi-zile.
Puerto Bories este accesibil prin Puerto Natales, care primește zboruri din Santiago via Punta Arenas. Cel mai bun moment pentru a vizita este vara australă, din noiembrie până în martie, când lumina zilei durează până la șaptesprezece ore, iar temperaturile—deși încă răcoroase (în medie între 10 și 15°C)—sunt cele mai plăcute. Lunile de tranziție, octombrie și aprilie, oferă mai puțini vizitatori și un climat dramatic. Iarna (iunie–august) închide multe facilități și trasee, dar oferă o Patagonie austeră și liniștită, cu vârfuri acoperite de zăpadă și peisaje pustii, care atrage cei mai curajoși călători.