Indonezia
Ridicându-se din Marea Flores precum un con vulcanic aproape perfect, Pulau Satonda este o mică insulă nelocuită de pe coasta de nord a Sumbawa, care adăpostește unul dintre cele mai neobișnuite fenomene naturale din Indonezia: un lac crater cu apă sărată, cuibărit în interiorul unui vulcan inactiv, înconjurat de recife de corali de o calitate impecabilă. Insula se află în raza vizuală a Muntelui Tambora, a cărui erupție catastrofală din 1815 — cea mai mare din istoria înregistrată — a aruncat atât de multă cenușă în atmosferă încât anul 1816 a devenit Anul Fără Vară în emisfera nordică. Activitatea vulcanică a insulei Satonda precede apocalipsa Tambora, iar craterul său a fost de mult timp străpuns de mare, creând remarcabilul lac marin interior care distinge această insulă de miile de altele din arhipelag.
Caracterul insulei Pulau Satonda este definit de juxtapunerea suprarealistă dintre lacul sărat din crater și marea tropicală care îl înconjoară. Lacul, cu o lățime de aproximativ un kilometru, găzduiește specii de meduze care au evoluat în izolare față de oceanul deschis — varietăți neînțepătoare care pulsează prin apele calde și stratificate într-un balet eteric ce amintește de faimosul Jellyfish Lake din Palau. Pereții craterului se ridică abrupt de la marginea lacului, acoperiți de vegetație tropicală ce include copaci banyan impunători, împodobiți cu colonii de lilieci zburători. Acești lilieci fructiferi, numărându-se în mii, ies la amurg într-un spectacol care întunecă cerul de deasupra craterului în timp ce pornesc spre hrănirea lor nocturnă pe continent.
Mediul marin din jurul insulei Satonda se află într-o stare superbă, beneficiind de statutul insulei ca teritoriu nelocuit și de desemnarea sa ca rezervație naturală marină. Reciful de margine coboară abrupt de pe o platformă îngustă de grădină de corali, iar diversitatea speciilor de corali tari rivalizează cu cele ale unor faimoase locuri de scufundări din Indonezia. Școlile de pești se adună în jurul marginii exterioare a recifului, unde curenții trec pe lângă insulă, iar țestoasele hawksbill sunt frecvent întâlnite pășunând pe bureți. Vizitatorii mai mari includ rechinii de recif care patrulează la marginea abruptă, razele manta ocazionale în canalul bogat în plancton dintre Satonda și Sumbawa, precum și grupuri de delfini spinner care se joacă în valurile de prova ale vaselor sositoare.
Semnificația culturală a insulei Satonda depășește minunile sale naturale. Pescarii locali din Sumbawa au considerat de mult timp insula un loc al puterii spirituale, iar țărmul lacului crater este marcat de copaci ai dorințelor — ramuri împodobite cu ofrande de coral lăsate de vizitatori care caută binecuvântări pentru călătorii sigure și capturi bogate. Această practică, care îmbină tradiția animistă cu devoțiunea islamică, creează un peisaj de o frumusețe delicată, în care fragmentele de coral albite atârnă asemenea clopoțeilor de vânt de pe trunchiuri străvechi. Insula este nelocuită și nu dispune de facilități, însă vasele de expediție și ambarcațiunile de scufundări cu cazare la bord ancorează regulat în golfulețul protejat de pe țărmul nordic, oferind o bază ideală atât pentru explorarea lacului, cât și pentru scufundările pe recif.
Insula Pulau Satonda este accesibilă cu barca din portul Bima sau Sape, situate pe insula Sumbawa, sau prin croaziere de expediție ce navighează arhipelagul Insulelor Sunda Mici. Cele mai uscate condiții predomină între lunile mai și octombrie, cu mările cele mai liniștite în mod obișnuit în septembrie și octombrie. Scufundările și snorkelingul sunt posibile pe tot parcursul anului, deși vizibilitatea atinge apogeul în sezonul uscat. Drumeția de la plaja debarcader până la lacul craterului durează aproximativ douăzeci de minute printr-o pădure densă, pe un traseu uneori alunecos — încălțămintea robustă este esențială. Pe insulă nu există magazine, apă potabilă sau cazare; toate proviziile trebuie aduse cu sine, iar toate deșeurile trebuie evacuate.