Japonia
Regiunea Kumano din Peninsula Kii a Japoniei, cu fața spre Oceanul Pacific, în sudul prefecturilor Mie și Wakayama, este un loc de pelerinaj de peste o mie de ani — un peisaj muntos, dens împădurit, unde sanctuarele Shinto, templele budiste și cărările străvechi coexistă într-o sinteză a tradițiilor spirituale unice Japoniei. Kumano Sanzan — cele trei sanctuare grandioase legate prin rutele de pelerinaj Kumano Kodo — a fost desemnată sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 2004, plasând aceste cărări printre puținele rute de pelerinaj din lume care au primit o astfel de recunoaștere, alături de Camino de Santiago din Spania.
Kumano Nachi Taisha, cel mai spectaculos situat dintre cele trei mari sanctuare, se înalță pe o pantă de munte cu vedere spre Cascada Nachi — cu o cădere unică de 133 de metri, cea mai înaltă cascadă din Japonia, albul său subțire coborând printr-un cadru de pădure virgină, sacră încă dinainte ca budismul sau șintoismul organizat să ajungă în regiune. Pagoda cu trei etaje, poziționată astfel încât să încadreze cascada, este una dintre cele mai reproduse imagini în turismul japonez, însă nicio fotografie nu poate surprinde experiența de a sta în fața căderii de apă — vuietul apei, ceața pe față și senzația de a fi într-un loc unde natura și divinul nu sunt separate, ci identice. Kumano Hongu Taisha și Kumano Hayatama Taisha, celelalte două sanctuare ale Kumano Sanzan, sunt la fel de vechi și distincte din punct de vedere atmosferic — Hongu ocupând o poiană montană adânc în pădure, iar Hayatama situat la gura râului Kumano, acolo unde munții se întâlnesc cu marea.
Traseele Kumano Kodo reprezintă experiența principală pentru vizitatori. Secțiunea cea mai populară, ruta Nakahechi, șerpuiește prin păduri de cedru, trece pe lângă case de ceai care au servit pelerinii timp de secole și traversează trecători montane de unde priveliștea se întinde peste un baldachin neîntrerupt de verdeață până la Pacific. Spre deosebire de Meseta relativ plată a Camino de Santiago, Kumano Kodo este un traseu montan — abrupt, uneori solicitant, dar răsplătit la intervale regulate de Oji (altare secundare) care marchează geografia sacră a traseului. Pădurea este atât de densă încât creează o penumbră permanentă pe potecă — razele soarelui pătrund prin baldachinul de cedru în coloane de aur, iluminând treptele de piatră acoperite de mușchi și micile statui de piatră Jizo care protejează călătorii.
Bucătăria regiunii Kumano îmbină cu măiestrie darurile muntelui și ale mării. Mehari-zushi — bile de orez învelite în frunze murate de muștar, un aliment portabil creat inițial pentru pelerini — reprezintă gustarea emblematică a zonei. Sanma (saury pacific), fript întreg și servit cu daikon ras și sos de soia, este felul de mâncare esențial al toamnei pe coasta Kumano. Specialitatea locală a cărnii de balenă, deși controversată pe plan internațional, a fost consumată în comunitățile pescărești din Kumano de secole și poate fi găsită în continuare în restaurantele tradiționale din Taiji și Katsuura. Izvoarele termale din Kumano — în special cele de la Yunomine Onsen, unul dintre cele mai vechi sate spa documentate din Japonia și componentă UNESCO a patrimoniului mondial — oferă relaxarea post-drumetie care transformă un pelerinaj dintr-un test de rezistență într-o experiență fizică transcendentă.
Kumano este o destinație inclusă în itinerariile de coastă japoneze ale Princess Cruises, navele făcând escală în portul Shingu, situat în apropierea sanctuarului Kumano Hayatama Taisha. Sezoanele ideale pentru vizitare sunt primăvara (aprilie - mai) și toamna (octombrie - noiembrie), când temperaturile sunt plăcute pentru plimbări, iar pădurile își etalează cele mai splendide culori sezoniere — florile de cireș în primăvară și arțarii în flăcări ai koyo-ului în toamnă.