Sfânta Elena
În vastitatea pustietății Atlanticului de Sud, la peste două mii de kilometri de cel mai apropiat continent, Insula Inaccesibilă își câștigă numele cu o convingere geologică. Această relicvă vulcanică — parte a Teritoriului Britanic de Overseas Tristan da Cunha — se ridică din ocean asemenea unei fortărețe de stânci abrupte ce înconjoară aproape întreaga sa coastă, iar platoul său înalt este accesibil doar prin câteva trasee ce necesită asistență cu frânghii și ghidaj expert. UNESCO a desemnat-o Sit al Patrimoniului Mondial în 1995 pentru biodiversitatea sa endemică extraordinară.
Stâncile insulei se înalță între 300 și 600 de metri deasupra mării, roca sa vulcanică întunecată fiind bătută de valurile Atlanticului de Sud, care au adus acestor latitudini numele de „Fortele Răcnitoare ale Zilelor”. Platoul înalt, odată atins, dezvăluie o zonă mlăștinoasă cu iarbă de tip tussock, ferigi arboricole și copaci Phylica, care constituie unul dintre cele mai intacte ecosisteme insulare oceanice rămase pe Pământ. Aproape totală inaccesibilitate care îi conferă insulei numele său a fost cea mai mare protecție — spre deosebire de majoritatea insulelor oceanice, Insula Inaccesibilă nu a avut niciodată mamifere introduse, păstrând relații ecologice care au fost distruse practic peste tot în altă parte.
Cel mai celebru locuitor al insulei este pasărea Inaccessible Island rail — cea mai mică pasăre zburătoare incapabilă din lume, cântărind doar treizeci de grame. Această pasăre mică și întunecată a evoluat în absența prădătorilor mamiferi, pierzând capacitatea de a zbura într-un proces care ilustrează evoluția insulară cu o claritate de manual. Railul împarte insula cu specii endemice de ciocârlie, mierlă și diverse nevertebrate, creând un ecosistem de o importanță științifică globală.
Apele din jur sunt la fel de bogate. Pinguinii rockhopper nordici se înmulțesc pe stâncile inferioare și pe țărmurile stâncoase în colonii substanțiale. Focile cu blană subantarctice se adăpostesc pe puținele plaje accesibile. Albatroșii rătăcitori — cele mai mari păsări zburătoare de pe Pământ — cuibăresc pe platou, cu o anvergură a aripilor de trei metri, creând o siluetă de neuitat pe cerul Atlanticului de Sud.
Insula Inaccesibilă este vizitată anual de un număr foarte mic de vase de expediție, de obicei în călătorii între Cape Town și Tristan da Cunha. Debarcarea este rar posibilă din cauza stâncilor insulei și a valurilor din Atlanticul de Sud — majoritatea întâlnirilor implică ocolirea insulei cu nava, însoțită de plimbări cu Zodiac-ul de-a lungul coastei, acolo unde condițiile permit. Vremea este notoriu de dificilă, cu vânturi puternice, ploaie și ceață ce pot apărea în orice moment. Scurtul sezon se desfășoară din octombrie până în martie, iar ianuarie și februarie oferă cele mai blânde condiții.